Spuneam într-un articol trecut care este semnificația metafizică a fiecărui organ al corpului. Plămânii reprezintă nevoia de spațiu, de autonomie.

Prin activitatea plămânilor viața circulă prin noi. Aceștia sunt filtrele de aer ale întregului corp. Inhalăm viața si o returnam Universului. Prin plămâni conștientizăm fiecare că EU EXIST! Aceștia reprezintă capacitatea noastră de a dărâma toate zidurile pe care le-am ridicat noi înșine sau le-a impus societatea, precum și abilitatea noastră de adaptare.

Afecțiunile plămânilor indica faptul că trăim o frică foarte puternică legată de faptul că ne vom sufoca și vom muri. Este ca și cum scopul vieții noastre a fost distrus. Ne este frică să facem față vieții.

Putem avea impresia că ne-am pierdut teritoriul sau îl vom pierde, ceea ce ne dă sentimentul de a fi blocați. Dacă îl pierdem este ca și cum am muri, nu mai suntem buni de nimic. Avem impresia ca ne pierdem pe noi înșine…

Tristețea, de asemenea, ne slăbește plămânii. Dacă avem o durere sau o dificultate respiratorie, este necesar să ne întrebăm dacă ne simțim sufocați în viața noastră.

Te simți limitat sau ai impresia că nu meriți să fii fericit?

Vrei să ‘urli cât te țin plămânii, din cauza disperării?

Te simți cu adevărat independent?

Te simți neputincios?

Iată câteva întrebări pe care, daca ni le tot adresăm în mintea noastră, este momentul să ne întoarcem la conexiunea cu CINE SUNT CU ADEVARAT, la conexiunea cu Sinele Superior/ Prezența EU SUNT, la conexiunea cu divinitatea din noi!

Și, ne putem spune: ‘Am dreptul de a avea un teritoriu al meu, un loc doar al meu, personal și care să nu mai fie al nimănui, așa cum toți ceilalți au un loc al lor. Astfel îmi voi găsi armonia și liniștea ce mă vor împlini pe deplin. Îmi recapăt puterea care îmi aparține și respir viața cu toată puterea plămânilor mei!’

(prelucrare dupa Marele Dicționar al Bolilor și Afecțiunilor – Jacques Martel)