Suntem făcuți după chipul și asemănarea divinității. Asta nu înseamnă că Dumnezeu are chip de om, ci că noi suntem Lumină. Suntem nimic și totul în același timp, însă manifestăm puțin, foarte puțin din cine suntem cu adevărat. Am uitat de unde venim și ne pierdem timpul cu iluzii. Cred că cele mai mari iluzii pe care le trăim și în care punem enormă energie sunt iluzia siguranței și a permanenței.

Ne străduim din răsputeri să avem o casă, un loc de muncă, un cont în bancă pentru a ne asigura viața și bătrânețea. Dar oricând se poate întâmpla ceva, iar toate acestea pot dispărea! La ce bună această iluzie a siguranței, în lipsa unei siguranțe interioare?

Ne străduim din răsputeri pentru cele de mai sus și pentru, de multe ori o aparentă tinerețe, crezând că așa vom păcăli moartea. Ne comportăm ca și cum am fi veșnici în acest trup și uităm ce suntem în esență. Prea multă energie pentru aceste două iluzii: siguranța și permanența și prea puțină pentru siguranța și permanența Luminii din noi.

Și totuși, sub o formă sau alta, chiar și prin strădaniile de mai sus, fiecare dintre noi este ‘constrâns’ să evolueze, să se transforme. Putem da la o parte vălul acestor iluzii! Important este să vrem și să și luam o hotărâre în acest sens! Este mult de lucru! Dar oare există altceva mai frumos decât descoperirea a cine suntem cu adevărat?!

Și cum am putea face asta? Există mai multe metode: contemplarea, meditația, practica Ho’oponopono, practica recunoștinței, alchimizarea propriilor emoții, coerența minte – inimă șamd.

Contemplarea poate schimba modul în care ne raportăm la stările emoționale și maniera în care le percepem; asta nu înseamnă și eliminarea acelor stări.

Contemplarea este o conștientizare meditativă care cultivă capacitatea de a vedea lucrurile așa cum sunt de la un moment la altul. De regulă atenția noastră rătăcește prin alte părți sau ne-o îndreptăm noi voit, lăsându-ne purtați de gânduri de moment, fantezii etc. În contemplare nu cedăm în fața minții. În loc să ne lăsăm duși sau captivați de un gând sau sentiment, prin contemplare observăm riguros ceea ce trăim atunci, în acel moment. Doar atât: trăim și observăm, ne susținem în acea trăire, chiar dacă ne doare. Cu timpul ea se va liniști și chiar se va dizolva.

S-a demonstrat științific – adică prin experimente – că o depresie trece prin contemplare în 3 – 4 zile. Contemplarea este principala metodă de a lucra cu Cheile Genelor, dar despre asta, precum și despre toate metodele de mai sus și cum le putem experimenta pentru a evolua, în postări viitoare.