Exerciții de îndepărtarea oboselii

  1. ARUNCĂ RUCSACUL – De obicei, când ajungem acasă, ne apucăm destul de repede de diverse treburi (mai mult sau mai puțin) casnice. Pentru a te elibera de stresul de peste zi, înainte de a intra în casă, aruncă mental de pe spatele tău un rucsac în care s-au adunat toate grijile, necazurile, supărările, energiile nebenefice ție, de peste zi. Lasă acest rucsac afară și intră în casă eliberat de griji și cu un zâmbet pe buze!
  2. RELAXARE – De folosit acasă, această relaxare este echivalentă, ca și efecte benefice asupra organismului, cu un somn de 6 ore. Pe un covoraș/ yoga mat te lungești pe spate, îți alungi gândurile, respiri din ce în ce mai rar și mental începi să îți relaxezi pielea capului, fruntea, sprâncenele, ochii, întreaga față, maxilarul și mandibula. Simți pace și liniște în tot corpul și continui să relaxezi mental ceafa, umerii, mâinile și palmele, spatele, pieptul, abdomenul și pelvisul. Simți o pace și o liniște ce îți cuprind ființa și mai profund și continui să îți relaxezi coapsele, gambele, tălpile. Întregul corp este relaxat acum și îl simți greu, din ce în ce mai greu. Îți poți spune chiar, în forul tău interior: ‘Sunt complet relaxat/ă! Sunt complet relaxat/ă! Sunt profund și complet relaxat/ă!
  3. YOGA MUDRA – De folosit atunci când nu avem prea mult timp la dispoziție, acasă, de preferat pe un covoraș/ yoga mat: stând pe genunchi, cu fesele sprijinite de călcâie, te apleci în față, cu mâinile întinse, până când capul atinge solul. Simți că te relaxezi, respiri mai rar și simți pace, liniște; o stare de bine îți inundă tot corpul.
  4. MEDITAȚIA CU LUMÂNAREA – Ia o lumânare, aprinde-o și așază-te în fața ei, la o distanța de 2m. Concentrează-ți privirea pe vârful flăcării. Rămâi în această poziție pentru 10 – 15 minute. Această meditație – dacă îți lași gândurile deoparte, devine meditație – reface capacitatea de lucru, alungă oboseala, previne apariția miopiei și elimină energia nebenefică nouă. Dacă poți ajunge la peste 30 minute în această meditație, îi vei vedea foarte repede efectele transformatoare.

Să vă fie de folos și întru sănătate și bunăstare interioară!

Alungarea gândurilor negative – metode de lucru II

Continuam cu metodele de lucru legate de gândurile negative; astăzi voi exemplifica 4 dintre cele mai ‘spirituale’.

  1. Recunoștința

Practicarea recunoștinței poate părea o practică fără sens sau poate deveni nepăacută la un moment dat, prin simpla repetiție, însă, așa cum spune și Rhonda Byrne, aduce magia în viața noastră. Și Biblia, și Coranul – și cred că și toate celelalte religii – amintesc de recunoștință. În Noul Testament este scris “Celui care are i se va da, și astfel va trăi în belsug. Celui care nu are i se va lua chiar și ceea ce are.” La fel și în Coran: “Și amintește-ți cuvintele lui Dumnezeu ‘Dacă ești recunoscător, îți voi da mai mult, dar dacă vei fi nerecunoscător, pedeapsa mea te va lovi cu asprime.”

Ea funcționează pentru că are la bază Legea Atracției, lege universală, ce guvernează întreaga viață. Aceasta spune că ‘principiile similare se atrag’: de aceea celulele unui organism viu sau substanțele unui material sunt susținute laolaltă. Deși poate nu pare la prima vedere să aibă vreo influență asupra vieții noastre, dacă o practicăm din inimă, recunoștința poate face minuni.

Ne va aduce de fiecare dată în prezent, la lucrurile ce există în viața noastră și pentru care putem fi recunoscători. Cu cat ne vom concentra mai mult pe acestea, cu atât starea de bine se va accentua. Pur și simplu atragem mai mult din ceea ce avem, din ceea ce simțim, din ceea ce manifestăm! Așa-i că sună a magie curată?!

  • Ho’oponopono

A amintit cineva despre practicarea unei mantre, ca raspuns la întrebarea mea de pe pagina Dana Burghel Holistic Coach. Vă recomand Ho’oponopono:

Îmi pare rau!

Iarta-mă!

Mulțumesc!

Te iubesc!

Alegând să spunem aceste cuvinte în locul gândurilor negative face ca tiparele neuronale să se schimbe în timp. Pe de altă parte, Ho’oponopono este o metodă de terapie și face mult mai  mult decât să ne oprească gândurile negative.

Cum lucrează Ho’oponopono?

În urmă cu mai mult de douăzeci de ani, un psiholog hawaiian surprindea lumea științifică cu ceea ce am putea numi, pe bună dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta în acel moment cu probleme deosebit de grave în secția bolnavilor psihici care comiseseră crime abominabile. Violența acestora era atât de mare încât, deși purtau cătușe la mâini și la picioare, personalul medical se simțea serios amenințat, iar cei mai mulți psihologi clinicieni obișnuiau să–și dea demisia la scurt timp de lucru cu acest gen de pacienți.

În ciuda avertismentelor colegilor bine intenționați, care încercau să-l convingă să nu lucreze într-un astfel de loc, fiindcă asta echivala cu o sinucidere în plan profesional, Dr. Ihaleakala Hew Len a acceptat totuși postul. Și atunci au început să apară miracolele. După numai câteva luni, s-a dovedit că, în cazul multora dintre acești pacienti, nu mai era nevoie de cătușe. Dozele medicației au scăzut simțitor la majoritatea pacienților și chiar s-au sistat în cazul unora. După patru ani, pavilionul a trebuit să fie închis din lipsă de pacienți violenți.

Partea cea mai interesantă este că, în acești patru ani, Dr. Len nu a vorbit cu nici unul dintre pacientii săi. Mai mult chiar, nici măcar nu i-a văzut! Cerințele sale la ocuparea postului de psiholog clinician au fost de a i se oferi un birou și acces la dosarele criminalilor spitalizați.

“Tot ce a trebuit să fac a fost să lucrez cu propria mea persoană” a declarat ulterior Dr Len. “Dacă vrei să vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poți face vindecându-te pe tine.”

Ce a făcut, de fapt, Dr Len de a vindecat pacienții?

“Am repetat continuu: “Îmi pare rău! Te rog, iartă-mă!”, a spus el. “Asta-i tot”. Dr Len spune că oamenii, în special vesticii, gândim prea mult. Mai exact, suntem prinși în rutina unor programe care rulează inconștient. Contrar a ceea ce gândim noi, el susține cu tărie că intelectul nu poate rezolva problemele. Probabil și Einstein ar fi fost de acord cu el, din moment ce a declarat că “o problemă nu poate fi rezolvată la nivelul de gândire care a generat-o!” În fond, între mintea conștientă și cea subconștientă este o diferență de procesare de 99,9% în favoarea subconștientului… Practica Ho’oponopono spune ‘Tu fă-ți partea ta (Îmi pare rău! Iartă-mă! Mulțumesc! Te iubesc!) și lasă Universul/ Divinitatea să facă restul!’

  • Binecuvântări ascunse

De cele mai multe ori aceste gânduri negative survin după un eveniment neplăcut; iar noi ne blamăm pentru că ‘am făcut o greșeală’. Suntem construiți din punct de vedere psihic, ca de fiecare dată să luăm cea mai buna decizie din acel moment. Timpul și circumstanțele se schimbă și de aceea se schimbă și viziunea noastră asupra acelei decizii, aceasta devenind, în ochii noștri, o greșeală. Însă orice greseală conține binecuvântări ascunse! În primul rând pentru că ea conține o lecție! Iar dacă ne învățăm lecția acel pattern/ acea greșeală nu se va mai repeta niciodată.

Așadar, data viitoare când te vei mai blama pentru o greșeală, reseteaza-ți mintea găsind 10 binecuvântări ascunse! Cu siguranță au rezultat și lucruri bune de pe urma ei, doar ca nu ai avut dispoziție sau atenție pentru ele…

  • Iubirea necondiționată

La fel ca și recunoștința, practicarea iubirii necondiționate face minuni. Ai un gând negativ? Inspiră și expiră de câteva ori, apoi adu-ți în mintea și în inima ta ființa pe care o iubești necondiționat: copilul (de preferat sa îi aducem imaginea de bebeluș, pentru că atunci nutream 100% iubire fără nicio condiție față de el), animalul nostru de companie sau orice altă persoană dragă nouă pentru care știm că simțim cu adevarăt iubirea necondiționată. Când iubești așa cum scrie în Corinteni: “Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.”, unde să mai fie loc de gânduri negative?

Să ne fie de folos! Și cu bucurie!

Învingerea amânării

Conform dexonline, definiția lui ‘a amâna’ este: AMÂNÁ, amấn, vb. I. Tranz. 1. A trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial. 2. A purta cu vorba pe cineva.

Mi s-a părut interesant să aflu că vine de la a + mâne (mâine)…

Se pare ca este ‘boala civilizației moderne’, iar motivele sunt:

  • Teama de eșec
  • Tendința spre perfecționism
  • Nevoia de a lucra sub stres
  • Lipsa motivației
  • Gestionarea ineficientă a timpului
  • Lipsa de disciplină
  • Controlul slab al impulsurilor

S-ar putea să mai fie și alte motive, dar, dacă ne uităm mai bine la cele de sus si dacă suntem sinceri cu noi ajungem la un singur motiv: teama…

Am susținut întotdeauna, sus și tare, că orice ne-am dori, chiar și atunci când suntem departe de a crede în împlinirea visul nostru, perseverența face minuni. Chiar și când credem că ne învârtim în gol, că toate par în zadar, un pas în plus face diferența și îi răsplătește pe cei care sunt perseverenți.

Și totuși, chiar și cele mai perseverente persoane suferă, măcar din când în când, de boala amânării. Așa cum perseverența înseamnă să nu renunțăm niciodată, amânarea înseamnă să nu începem niciodată. Însă, așa cum spuneam mai sus, în cele mai multe cazuri este vorba despre teamă. Teama disimulată de multe ori în perfecționism, de exemplu, poate arăta așa: ‘Nu încep încă proiectul acesta pentru că vreau să am toate datele.’, ‘Mai aștept pentru că s-ar putea să se ivească ceva mult mai bun.’, ‘Îl voi începe când mă voi liniști.’, ‘Sunt un perfecționist și trebuie să iasă totul ca la carte.’ Recunoașteți modelele? Și ați putea recunoaște cum o temere este transformată, inconștient, într-un fapt pozitiv? Iar dupa aceea putem merge să ne vedem de treburile noastre liniștiți! Pentru că știm că ceea ce facem, facem din corectitudine față de noi, din dorința ca lucrurile să meargă foarte bine!

Luați-vă o pauză și gândiți-vă ce temeri de-ale voastre le transformați, mai mult sau mai puțin conștient, în ceva pozitiv? Din ce motive amânați și cum vă construiți scuzele de după?

Am întrebat cititorii paginii de Facebook Dana Burghel Holistic Coach “Care este metoda ta de a învinge amânarea?” și am primit următoarele răspunsuri:

“Îmi place să cred că dacă a venit acel gând nu a fost întâmplător și atunci ar fi bine să mă ascult și să fac acel lucru. Daca e în schimb ceva ce amân, din nou încerc să aflu dacă amânarea instinctuală a fost un semn că nu trebuia să fac acel lucru.”

“Îmi spun că “dacă nu fac acum, nu mai fac niciodată!” Și mă pun pe făcut!”

“Baby steps”

“Să fac/ rezolv chiar în clipa în care a venit gândul sau ideea despre…”

“Dacă pot face asta acum sau mai târziu, de ce să nu îl fac acum, iar mai târziu să stau liniștit și cu lista de ‘to do’ mai scurtă?!”

Există mai multe modalități de a învinge amânarea și vă recomand cu caldură cartea ‘Învingerea amânării’ de Rita Emmett, însă doua dintre ele au făcut diferența în cazul meu și al celor cu care am lucrat. În cazul meu, pentru că mi-a fost ușor să mă întorc pe calea perseverenței deoarece aici mă simt în largul meu, iar în cazul celor cu care am lucrat pentru că mulți dintre ei erau din categoria celor cu comportament înclinat către perfecționism.

O modalitate este aceea de a ne împarți proiectul respectiv în task-uri mai mici. Orice am vrea să facem: să ne schimbăm serviciul, să alergăm un maraton sau să scriem o carte, este necesar să ne concentrăm pe ceea ce avem în fața ochilor. Vom avea parte de energia pozitivă a lucrului mic, dar bine făcut, fără a ne concentra pe imaginea încețoșată a finalului care poate să ne dea fiori reci… Să ne imaginăm că ne-am propus să scriem o carte de vreo 300 de pagini, despre o pasiune de-a noastră. Sunt foarte mari șanse ca, având gândul a sute de pagini în minte, să începem la Calendele Grecești. Dacă însă ne-am propune să scriem astăzi o pagină la carte, am face-o? Și dacă ne-am propune și mâine același lucru, am face-o? Eu cred că da! Tot ce avem de făcut, de fiecare dată, este să ne concentrăm pe momentul prezent, pe o pagină de scris în fiecare zi, fără să ne uităm înapoi (‘vaaai, am scris doar 4 pagini până acum, când o să mai termin?’) și fără să ne uităm înainte (‘n-o să temin niciodată cartea asta…’) Și uite așa, încet-încet, în mai puțin de un an de zile scriem prima noastră carte la care visam de mult! Singurul lucru de care avem nevoie este disciplina de a face EXACT ceea ce am facut în prima zi. Atât și nimic mai mult!

O altă modalitate este aceea de ține un jurnal, măcar pentru o săptămână, a ceea ce facem în fiecare zi. Sunt sigură că mulți dintre noi ne planificăm ziua foarte bine. Și că majoritatea lucrurilor ies. Însă, de multe ori, de cele mai multe ori, am fi putut fi mult mai eficienți. Faceți acest exercițiu timp de o săptămână și veți fi uimiți pe ce pierdeți timpul. Scrieți în jurnalul respectiv, la fiecare jumătate de oră sau mai rar, dacă există task-uri mai lungi, însă scrieți tot ceea ce faceți. Veți vedea unde vi se duce timpul prețios și cu siguranță veți dori să vă revizuiți agenda și ziua. Pentru că, de multe ori, suntem adevărați maeștri în pierdutul timpului! Oare ce de? Nu pentru că, poate, asta facem în majoritatea timpului? Iar ceea ce repetăm devine excelență?

Mai este o metoda pe care am încercat-o, deși pare să nu aibă nicio legătură cu amânarea. Aceea de a merge într-o librărie, de exemplu, și a cere mâncare pentru animale. Faptul că ne punem într-o situație incomodă, poate chiar penibilă, ne eliberează, inconștient, niște temeri. Mi-am luat inima în dinți acum ceva timp și am cerut, la McDonald’s Drive Thru, gogoși. Maaaaare mi-a fost mirarea când domnișoara respectivă m-a întrebat ce fel de gogoși vreau! A fost o perioadă când McDonald’s a vândut gogoși, dar eu nu am știut și am fost sigură că cerând asta, voi isca o nedumerire mare de cealaltă parte! Ei bine, nedumerirea și distracția, deopotrivă, au fost de partea mea! Și m-am ales și cu o porție de gogoși!

Voi mai știți și alte metode de a învinge amânarea?