Când oamenii mă întreabă ce fac, le spun că sunt coach si terapeut holistic. Și adesea văd în ochii lor o privire mirată și întrebarea, de multe ori nerostită „Ce naiba înseamnă asta, ce faci de fapt?” Ei bine, sunt coach de 18 ani și terapeut de vreo 7 ani și cred că nu am găsit încă formularea cea mai explicită pentru a cuprinde cei trei termeni – coaching, terapie și holistic. Definiții de genul „Deblocarea potențialului unei persoane de a-și maximiza propria performanță” spun multe, dar, ce se întâmplă de fapt într-o oră de coaching și/ sau terapie holistică?
Fiecare client cumpără ceva diferit atunci când se angajează să facă coaching sau terapie. Ceea ce primesc la sfârșit este adesea mai mult decât și-au propus să realizeze și adesea mai mult decât ar fi putut concepe la început. Am spus adesea, pentru că un coach sau un terapeut nu au o baghetă magică, însă ei au instrumentele prin care pot scoate la iveală toate resursele și toată puterea din persoana care se angajează pe acest drum al cunoașterii. Dacă nu suntem pregătiți să ne descoperim – oricât de dureros ar fi acest proces – rezultatele vor întârzia sa apară…
Pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă într-un astfel de proces, m-am gândit că ar putea fi util să împărtășesc câteva exemple. Astăzi despre creșterea increderii în a vorbi în public.
Motivul angajamentului: Clientul își dorește mai multă încredere în el pentru a putea să își spună opiniile în meeting-urile de business și nu numai.
În acest exemplu, clientul se așteaptă să își crească abilitatea de a-și împărtăși opiniile liber în fața unor grupuri largi de persoane.
Prin coaching, acest client conștientizează faptul că îi este greu să-și împărtășească opiniile, deoarece se teme de judecata celorlalți. Recunoaște că simte nevoia să îi mulțumescă pe alții, așa că păstrează tăcerea pentru a nu risca să fie judecat. Coachingul îi oferă suport clientului să-și dea seama că este posibil ca oamenii să judece cu amabilitate de cele mai multe ori și că opiniile și gândurile lui au valoare și merită să fie ascultate.
Clientul recunoaște, de asemenea, că există situații în care deja își împărtășește opiniile într-un cadru mai larg și are încrederea și curajul de a vorbi. Conștientizează că există una sau doua relații – la business – care îi îngreunează împărtășirea opiniilor și observă importanța existenței sentimentului de încredere și respect, așa că începe să depună mai mult efort în construirea de relații.
Pe măsură ce se concentrează pe construirea de relații, observă că opinia lui este căutată mai mult și că vizibilitatea lui în rândul colegilor începe să crească.
Clientul se simte mai motivat, angajamentul lui crește și acest lucru are un impact și în viața personală. Acolo unde simțea cândva reticență în a-și împărtăși experiența și opiniile, acum se simte animat, entuziasmat, relaxat și încrezător. Iar toată această experiență îi oferă un sentiment de pace și liniște interioară.
În timp, îndoiala de sine începe să se micșoreze și, pe măsură ce nivelul de stres scade, este mai capabil să se conecteze mai ușor și natural cu colegii, dar și acasă, în familie. Zilele de luni au încetat să mai reprezinte un stres, pentru ca îi este mai ușor acum să își încarce bateriile peste week-end.
Până la urmă, acest client a căutat să facă coaching pentru sporirea abilităților de a-și spune opiniile în cadrul întâlnirilor, însă ceea ce a obținut ca rezultat în afară de acest lucru a fost și să fie mai conectat la colegi și la familie. De asemenea, își recunoaște acum nevoia de a construi relații, pentru că această nevoie satisfăcută duce către încredere, care îi conferă mai multă liniste și mai puțin stres.
Acest scenariu este ipotetic, dar destul de apropiat de tipul de călătorii pe care clienții mei le fac atunci când se angajează în coaching. Data viitoare vă voi da un alt exemplu, legat de prioritizare.
