Conform dexonline, definiția lui ‘a amâna’ este: AMÂNÁ, amấn, vb. I. Tranz. 1. A trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial. 2. A purta cu vorba pe cineva.
Mi s-a părut interesant să aflu că vine de la a + mâne (mâine)…
Se pare ca este ‘boala civilizației moderne’, iar motivele sunt:
- Teama de eșec
- Tendința spre perfecționism
- Nevoia de a lucra sub stres
- Lipsa motivației
- Gestionarea ineficientă a timpului
- Lipsa de disciplină
- Controlul slab al impulsurilor
S-ar putea să mai fie și alte motive, dar, dacă ne uităm mai bine la cele de sus si dacă suntem sinceri cu noi ajungem la un singur motiv: teama…
Am susținut întotdeauna, sus și tare, că orice ne-am dori, chiar și atunci când suntem departe de a crede în împlinirea visul nostru, perseverența face minuni. Chiar și când credem că ne învârtim în gol, că toate par în zadar, un pas în plus face diferența și îi răsplătește pe cei care sunt perseverenți.
Și totuși, chiar și cele mai perseverente persoane suferă, măcar din când în când, de boala amânării. Așa cum perseverența înseamnă să nu renunțăm niciodată, amânarea înseamnă să nu începem niciodată. Însă, așa cum spuneam mai sus, în cele mai multe cazuri este vorba despre teamă. Teama disimulată de multe ori în perfecționism, de exemplu, poate arăta așa: ‘Nu încep încă proiectul acesta pentru că vreau să am toate datele.’, ‘Mai aștept pentru că s-ar putea să se ivească ceva mult mai bun.’, ‘Îl voi începe când mă voi liniști.’, ‘Sunt un perfecționist și trebuie să iasă totul ca la carte.’ Recunoașteți modelele? Și ați putea recunoaște cum o temere este transformată, inconștient, într-un fapt pozitiv? Iar dupa aceea putem merge să ne vedem de treburile noastre liniștiți! Pentru că știm că ceea ce facem, facem din corectitudine față de noi, din dorința ca lucrurile să meargă foarte bine!
Luați-vă o pauză și gândiți-vă ce temeri de-ale voastre le transformați, mai mult sau mai puțin conștient, în ceva pozitiv? Din ce motive amânați și cum vă construiți scuzele de după?
Am întrebat cititorii paginii de Facebook Dana Burghel Holistic Coach “Care este metoda ta de a învinge amânarea?” și am primit următoarele răspunsuri:
“Îmi place să cred că dacă a venit acel gând nu a fost întâmplător și atunci ar fi bine să mă ascult și să fac acel lucru. Daca e în schimb ceva ce amân, din nou încerc să aflu dacă amânarea instinctuală a fost un semn că nu trebuia să fac acel lucru.”
“Îmi spun că “dacă nu fac acum, nu mai fac niciodată!” Și mă pun pe făcut!”
“Baby steps”
“Să fac/ rezolv chiar în clipa în care a venit gândul sau ideea despre…”
“Dacă pot face asta acum sau mai târziu, de ce să nu îl fac acum, iar mai târziu să stau liniștit și cu lista de ‘to do’ mai scurtă?!”
Există mai multe modalități de a învinge amânarea și vă recomand cu caldură cartea ‘Învingerea amânării’ de Rita Emmett, însă doua dintre ele au făcut diferența în cazul meu și al celor cu care am lucrat. În cazul meu, pentru că mi-a fost ușor să mă întorc pe calea perseverenței deoarece aici mă simt în largul meu, iar în cazul celor cu care am lucrat pentru că mulți dintre ei erau din categoria celor cu comportament înclinat către perfecționism.
O modalitate este aceea de a ne împarți proiectul respectiv în task-uri mai mici. Orice am vrea să facem: să ne schimbăm serviciul, să alergăm un maraton sau să scriem o carte, este necesar să ne concentrăm pe ceea ce avem în fața ochilor. Vom avea parte de energia pozitivă a lucrului mic, dar bine făcut, fără a ne concentra pe imaginea încețoșată a finalului care poate să ne dea fiori reci… Să ne imaginăm că ne-am propus să scriem o carte de vreo 300 de pagini, despre o pasiune de-a noastră. Sunt foarte mari șanse ca, având gândul a sute de pagini în minte, să începem la Calendele Grecești. Dacă însă ne-am propune să scriem astăzi o pagină la carte, am face-o? Și dacă ne-am propune și mâine același lucru, am face-o? Eu cred că da! Tot ce avem de făcut, de fiecare dată, este să ne concentrăm pe momentul prezent, pe o pagină de scris în fiecare zi, fără să ne uităm înapoi (‘vaaai, am scris doar 4 pagini până acum, când o să mai termin?’) și fără să ne uităm înainte (‘n-o să temin niciodată cartea asta…’) Și uite așa, încet-încet, în mai puțin de un an de zile scriem prima noastră carte la care visam de mult! Singurul lucru de care avem nevoie este disciplina de a face EXACT ceea ce am facut în prima zi. Atât și nimic mai mult!
O altă modalitate este aceea de ține un jurnal, măcar pentru o săptămână, a ceea ce facem în fiecare zi. Sunt sigură că mulți dintre noi ne planificăm ziua foarte bine. Și că majoritatea lucrurilor ies. Însă, de multe ori, de cele mai multe ori, am fi putut fi mult mai eficienți. Faceți acest exercițiu timp de o săptămână și veți fi uimiți pe ce pierdeți timpul. Scrieți în jurnalul respectiv, la fiecare jumătate de oră sau mai rar, dacă există task-uri mai lungi, însă scrieți tot ceea ce faceți. Veți vedea unde vi se duce timpul prețios și cu siguranță veți dori să vă revizuiți agenda și ziua. Pentru că, de multe ori, suntem adevărați maeștri în pierdutul timpului! Oare ce de? Nu pentru că, poate, asta facem în majoritatea timpului? Iar ceea ce repetăm devine excelență?
Mai este o metoda pe care am încercat-o, deși pare să nu aibă nicio legătură cu amânarea. Aceea de a merge într-o librărie, de exemplu, și a cere mâncare pentru animale. Faptul că ne punem într-o situație incomodă, poate chiar penibilă, ne eliberează, inconștient, niște temeri. Mi-am luat inima în dinți acum ceva timp și am cerut, la McDonald’s Drive Thru, gogoși. Maaaaare mi-a fost mirarea când domnișoara respectivă m-a întrebat ce fel de gogoși vreau! A fost o perioadă când McDonald’s a vândut gogoși, dar eu nu am știut și am fost sigură că cerând asta, voi isca o nedumerire mare de cealaltă parte! Ei bine, nedumerirea și distracția, deopotrivă, au fost de partea mea! Și m-am ales și cu o porție de gogoși!
Voi mai știți și alte metode de a învinge amânarea?
