De ce sunt pe cale să mă îndepărtez de Lună…

Mi s-a părut mereu tricky energia Lunii, iar după ce am citit și recitit Gurdjieff, am început să înțeleg de ce…

Iată ce spune el:

“Referindu-ne la Legea lui Trei, putem să spunem acum că în Absolut și oriunde altundeva există trei forțe în joc – cea activă, cea pasivă și cea neutră. De vreme ce prin definiție Absolutul reprezintă un tot unificat, cele trei forțe din el trebuie, de asemenea, să fie unite ca un întreg. Mai mult, în formarea unui tot unificat, complet, cele trei forțe dețin o voință independentă, o conștiență deplină și înțelegerea deplină a naturii și funcției lor.

Conceptul unității celor trei forțe în Absolut formează baza în multe învățături antice, incluzând Trinitatea consubstanțială și indivizibilă a creștinismului și Trinitatea în Brahma, Vishnu și Shiva din hinduism. Cele trei forțe ale Absolutului se separă și se recombină intenționat, iar la punctele de contact creează fenomene, ‘lumi’ secundare. Aceste lumi, create prin voința Absolutului depind în întregime de această voință în orice aspect al existenței lor. În fiecare dintre acestea, cele trei forțe acționează din nou. Din moment ce, oricum, fiecare reprezintă atunci doar o parte și nu întregul Absolutului, cele trei forțe nu formează un singur întreg. În afara Absolutului, cele trei forțe implică trei voințe, conștiențe și unități. Fiecare dintre aceste forțe poartă în ea potențialul de a funcționa alături de capacitatea celorlalte două, dar la punctul lor de contact manifestă doar un principiu – activ, pasiv sau neutru. În aceste puncte ele se combină pentru a forma o trinitate care produce o lume de rangul doi, care este subiect al acțiunii celor trei forțe.

Cele trei forțe împărțite într-o lume de rangul doi, întâlnindu-se, creează lumi de rangul trei, în care numărul forțelor va fi șase. În interiorul acestor lumi sunt create lumi de un nou rang în care acționează douăsprezece forțe, urmate de lumi în interiorul lumilor guvernate de douăzeci și patru, patruzeci și opt și nouzeci și șase de forțe și așa mai departe. Vom numerota lumile prin numărul de forțe care acționează în interiorul lor.

Absolutul dă naștere unui număr potențial infinit de lumi de rangul doi, fiecare dintre ele conținând începutul unui lanț de lumi în ceea ce vom numi o ‘rază a creației’. Dacă luăm una dintre aceste lumi de rangul doi, numită ‘lumea 3’ deoarece are trei forțe, va fi lumea care reprezintă toate lumile stelare sau galaxiile din Univers. Doar una dintre acestea are totuși relevanță pentru noi, anume Calea Lactee, etichetată drept ‘lumea 6’. Și, dintre numeroșii sori care compun Calea Lactee, ne interesează doar soarele nostru ca fiind ‘lumea 12’, de care depindem în mod direct. În interiorul sistemului solar, lumea planetară este cea mai relevantă ca fiind ‘lumea 24’, din care planeta Pământ, ca și ‘lumea 48’ este cea mai apropiată. Sfârșitul razei noastre de creație este Luna, ca fiind ‘lumea 96’. Acest lanț de lumi în care noi trăim – adică, din perspectiva noastră, ‘lumea’ în cel mai larg sens al termenului – poate fi reprezentat ca în diagramă.

Numărul forțelor din fiecare lume – 1, 3, 6, 12 și așa mai departe – indică numarul de legi care guvernează respectiva lume. Cu cât este obiectul unor legi mai puține, cu atât este lumea mai apropiată de voința Absolutului. Cu cât sunt mai multe legi în ea, cu atât este lumea mai departe de voința Absolutului, cu atât este mai mecanică. Lumea noastră, a Pământului, este obiectul a nu mai puțin de patruzeci și opt de legi, adică este foarte departe de voința Absolutului și într-un colț îndepărtat și întunecat al Universului.

Ideea razei creației poate fi găsită în învățăturile străvechi și, în realitate, multe dintre naivele concepții geocentrice ale Universului cunoscute nouă sunt fie expuneri incomplete ale acestei idei, fie distorsiuni cauzate de înțelegerile literale.

Conform înțelegerii comune, Luna este un corp ceresc mort, care odinioară era asemănător Pământului, adică avea un miez topit și care, mai înainte de aceasta, era o masă gazoasă ca Soarele. Conform acestei perspective, Pământul a fost odată ca Soarele, dar s-a răcit de asemenea în mod treptat și va deveni într-o zi o masă rece ca Luna. Se presupune de obicei că Soarele se va răci și în cele din urmă va ajunge să semene Pământului, apoi Lunii. Ideea razei creației și a creșterii sale din Absolut intră in conflict cu părerile generale. Privește în schimb Luna ca pe o planetă care abia a apărut. Ea se încălzește treptat și, în timp (într-o dezvoltare favorabilă a razei creației) va ajunge să semene Pământului, dezvoltând eventual un satelit propriu. Această nouă lună va reprezenta o nouă legatură cu raza creației. Din aceeași perspectivă, Pământul nu se răceste, ci de fapt, se încălzește și ar putea ca, în timp, să ajungă să semene Soarelui. Un exemplu al acestui fenomen poate fi găsit în sistemul lui Jupiter, care servește drept soare pentru sateliții săi.

Așa cum s-a arătat mai sus, voința Absolutului se manifestă doar în lumea 3, lumea care s-a creat direct, imediat din el însuși. Voința sa absolută nu ajunge în lumea 6, dar este manifestată acolo doar sub forma legilor mecanice. Mai departe, în lumile 12, 24, 48 și 96, voința Absolutului este încă și mai îndepartată și încă și mai mediată. Am putea spune că în lumea 3, Absolutul creează un plan general sau un contur pentru restul Universului, care este apoi umplut în mod mecanic. Voința Absolutului poate fi simțită în lumile următoare doar ca realizarea mecanică a planului său. Aceasta înseamnă că dacă Absolutul ar fi vrut să se manifeste direct în lumea noastră (lucru ce ar fi intrat în conflict cu legile mecanice ce există aici) ar fi trebuit mai întâi să distrugă lumile intermediare dintre el și lumea noastră. Conceptul unui miracol, în sensul ‘violării legilor fizice de către Voința care le-a stabilit’ nu doar că încalcă bunul simț, dar este contrar însăși ideii de Voință. Astfel, în realitate, un ‘miracol’ poate fi doar o manifestare a legilor care ne sunt necunoscute sau cu care nu suntem obișnuiți, sau, spunând altfel, o manifestare în lumea noastră a legilor unei alte lumi.

Aici pe Pământ, suntem foarte îndepărtați de voința Absolutului, separați de patruzeci și opt de ordine de legi mecanice și, în viața noastră mecanică, obiect al influenței Lunii. Dacă am putea să ne eliberăm de jumătate dintre aceste legi, am fi apoi obiectul a doar douăzeci și patru de ordine de legi, adică, acelora ale lumii planetare, care ne-ar aduce pe un rang mai apropiat de Absolut și de Voința sa. Dacă am putea apoi să ne eliberăm de jumătate dintre legile existente, am face obiectul a doar douăsprezece ordine de legi ale Soarelui și, prin urmare, pe un alt rang mai apropiat Absolutului. Dacă, din nou, ne-am putea elibera de jumătate dintre aceste legi, am fi doar obiectul legilor galaxiei și astfel, separați de un singur rang de voința nemijlocită a Absolutului.

Această posibilitate a eliberării graduale de legile mecanice există pentru noi. Dacă dezvoltăm conștiența și voința în noi înșine și subordonăm manifestările noastre mecanice lor, vom scăpa de puterea Lunii.’

6 Exerciții de Coaching – partea a II-a

Continuăm cu celelalte 3 exerciții de coaching:

Cercul de influență

Cele mai grele provocări pentru un client sunt cele pe care simte că nu le poate controla. Când se blochează, poți folosi acest exercițiu pentru a le oferi suport să evalueze ce pot controla, ce nu pot controla, dar pot influența și ce nu pot influența deloc. Le poți sugera să vizualizeze ca trei cercuri concentrice și le poti oferi suport să evalueze fiecare afirmație cum se încadrează în ele. Este deosebit de util în coaching relațional și în situațiile în care simt că au ceva de pierdut.

Rețeta secretă

Există un moment în viața unui client când se întreabă: Cum am ajuns aici? Viața lui pare să fie pe pilot automat, sau pur și simplu a luat o direcție diferită de ceea ce se aștepta. În această situație, este util să le întorci propria întrebare și să le ceri să descrie ‘rețeta’ care i-a adus acolo. Acest lucru le oferă suport să-și asume responsabilitatea pentru situația lor și să evalueze seria de decizii care i-au condus acolo unde sunt astăzi. Acest exercițiu demonstrează, de asemenea, că, dacă și-au creat realitatea de acum, pot crea și una diferită ca urmare a unui set diferit de decizii.

Obiective SMART

Bănuiesc că știți acest model, dar o reamintire este mereu binevenită! Modelul SMART este o modalitate de a evalua dacă obiectivele clientului tău sunt specifice, măsurabile, realizabile, relevante și limitate în timp. Acest exercițiu oferă suport puternic pentru ca procesul lor de stabilire a obiectivelor să fie extrem de clar și specific. Pe lângă stabilirea obiectivelor SMART, oferă-i suport clientului să le descompună în obiective ‘digerabile’ și asigură-te că nu exagerează sau dimpotrivă, merge spre prea puțin… Discutați cum își va organiza obiectivele într-un sistem de obiective anuale, lunare și săptămânale, cum își va urmări progresul și își va sărbători rezultatele! Neapărat DE SĂRBĂTORIT!!!

6 Exerciții de Coaching – partea I

Îți propun în cele ce urmează 6 Exerciții de Coaching pe care le poți folosi in sesiunile tale de coaching, cam oricând…

Cei 5 DE CE

Aceasta este o metodă de găsire a soluțiilor unor probleme din viața noastră ce a fost dezvoltată de Sakichi Toyoda în anii 1930 și a devenit deosebit de populară în mediile de afaceri. Acest exercițiu simplu este, de asemenea, un instrument excelent pentru a avea o imagine de ansamblu în orice situație de viață și pentru a stabili obiective care contează cu adevărat. Când clientul tău îți spune ce își dorește sau îți povestește ce provocări are acum, întreabă-l DE CE (DIN CE MOTIV, mai exact. Pentru ca știți că la întrebarea DE CE repetată ori ajungem să ne enervăm, ori putem raspunde… DE AIA!).

Apoi, întreabă DE CE – DIN CE MOTIV pentru fiecare răspuns pe care îl dă, de încă de patru ori și asigură-te că sunteți in flux, nu pe lângă subiect. De exemplu, dacă clientul tău spune că vrea să devină bogat, dupa cei 5 DE CE (sau chiar mai mulți câteodată), poate descoperi că ceea ce își dorește cu adevărat este să fie iubit și acceptat – ceea ce va schimba complet traiectoria viitoarei tale activități cu el.

Propozițiile EU…

Propozițiile „EU…” pot fi folosite pentru a oferi suport clientului să-și comunice sentimentele mai eficient într-o situație de conflict. Când ceva ne deranjează, așa cum o fac cei apropiați, de exemplu, adesea îi facem pe ei responsabili pentru ce simțim noi spunând „tu mă faci sa…” sau „Tu ești… și de asta eu…” și așa mai departe. Propozițiile „EU…” ne oferă suport să expunem adevărata noastră provocare. Ele funcționează astfel: Când tu [faci…], EU SIMT [emoție]. Ar funcționa mai bine pentru mine dacă ai putea să… Ai fi dispus să faci asta pentru mine?

Poți observa cum o declarație „tu” poate face imediat cealaltă persoană să se apere în loc să discute problema deschis, ceea ce noi ne dorim, de fapt, în astfel de conversații.

Îi poți oferi clientului suport să practice propozițiile „EU” într-o situație cu care se confruntă cu tine ca un joc de rol, astfel încât să fie mai pregătit pentru a avea conversația propriu-zisă mai târziu.

Evaluarea Energiei

Acest exercițiu oferă o imagine completă a ceea ce funcționează și a ceea ce nu funcționează în viața clientului tău. Cere-i să facă o listă cu lucrurile care îi epuizează energia și cu cele care îi dau energie. Acestea pot fi oameni, locuri, activități, lucruri și orice altceva ce îl energizează făcându-le sau avându-le. Oferă-i suport să își facă lista cât mai precisă. De exemplu, probabil că nu partenerul îi epuizează de energie câteodată, ci un anumit lucru pe care acesta îl face (și sensul pe care clientul tău îl acordă acestuia).

Odată ce lista este completă, îi poți oferi suport clientului să ia decizii cu privire la ceea ce vrea să elimine, să schimbe sau să facă mai mult sau mai puțin pentru a continua în cele mai bune condiții.

Celelate 3 Exerciții de Coaching în viitoarea postare!

Supărarea noastră ‘cea de toate zilele’…

Când suntem supărați, iată de ce shimbări organice avem parte:

1. Fluxul sanguin cardiac se dublează. Studiile arată că atunci când persoanele se supără, contracția inimii se întăreşte, se accelerează bătăile inimii și circulă spre inimă mult sânge. În acest caz, inima trebuie să lucreze excesiv. Atunci, se vor înregistra simptome precum aritmie, ischemie miocardică, sufocare, palpitații sau chiar anghină pectorală sau infarct miocardic.

2. Ficatul este de două ori mai mare decât în mod normal. În timpul mâniei, ficatul va fi primul organ afectat. Dacă ne supărăm frecvent, vom fi afectaţi de boli ale ficatului sau chiar ciroză. Unele studii arată că la furie, ficatul este de două ori mai mare decât în mod normal. Multe persoane vor avea dureri în cele două părți ale coastelor și în partea ficatului.

3. Sistemul imunitar va face grevă timp de șase ore. Supărarea va afecta și sistemul imunitar. De fapt, dispoziția oamenilor este controlată de dopamina secretată de creier, dopamina va influența secreția altor hormoni. De asemenea, când ne supărăm, creierul va da ordin să fie secretizaţi corticosteroizii, care dacă se adună excesiv în organism, vor împiedica funcția celulelor imunitare și apoi va fi redusă rezistența organismului.

4. Expansiunea alveolară se înregistrează la supărare. Mulți oameni simt dureri la plămâni în timpul mâniei. Atunci când avem mari tulburări de dispoziție, vom avea respirația rapidă sau chiar simptome de ventilație excesivă. În acest caz, alveolele din plămâni se vor dilata şi nici nu vor avea timp să se contracteze. De aceea, aceste persoane vor avea dureri la plămâni.

5. Tulburările gastro-intestinale vor fi provocate de furie. Când ne supărăm, și stomacul se supără, datorită faptului că stomacul și intestinele se vor confrunta cu o aprovizionare insuficientă a sângelui. Supărarea va promova excitarea nervilor simpatici, provocând lipsa poftei de mâncare, tulburări gastrointestinale sau ulcer gastric.

6. De asemenea, ar putea apărea tumori la sân. Multe femei vor avea tumori la sân din cauza furiei. Blocarea circulaţiei sângelui, tulburări la funcțiile ficatului și splinei sunt principalele cauze ale tumorilor la sân.

7. O excreție a hormonilor tiroidieni se va înregistra în mod excesiv.

Mânia va duce la tulburări ale sistemului endocrin. Glanda tiroidă reprezintă un organ foarte important care va participa la metabolismul organismului. Când simți iritare, este stimulată deja glanda tiroidă şi după un timp îndelungat va apărea hipertiroidismul.

8. Plămânii ar putea fi răniţi. Numai când plămânii și ficatul se coordonează, organismul nostru poate funcționa în condiții bune. Furia afectează, în primul rând ficatul, apoi urcă la plămâni şi noi vom avea simptome precum dureri la plămâni, balonări, tuse, înroșirea feţei sau chiar dificultăţi la respirație.

Sistemul de chakre – Chakra Coroana

Continuăm cu cea de a șaptea chakră a sistemului nostru de chakre.

A șaptea chakră – Chakra Coroană – Sahasrara.

Este localizată în partea de sus a capului. Din punct de vedere fizic ea guvernează creierul și sistemul nervos – centrele de cunoaștere și informații ale corpului. Din punct de vedere psihologic este asociată cu conștientizarea noastră spirituală, conexiunea cu Universul și înțelepciunea interioară.

Sahasrara este simbolizată de o floare de lotus cu ‘o mie de petale’.

Element: gând.

Culoare: violet și alb.

Are legătură cu glanda hipofiză, în asociere secundară cu glanda pineală.

Echilibru: conexiune la înțelepciunea noastră interioară și la energia cosmică a Universului.

Deficit: pierderea capacității de a crede în divinitate, inaccesarea intuiției, concentrare asupra lumii materiale, găsirea cu greu a unui scop superior.

Exces: dificil de relaționat cu alți oameni, deranjat de banalitatea vieții, sensibilitate la lumină și sunete, senzație de îndepărtare fizică față de lumea din jur.

Cristale: piatra lunii, selenit, ametist, cuarț clar, howlit, tanzanit, lepidolit, ametrină.

Mudra: Dhyana, și se folosește în meditații.

Mantra: Aum sau Ah, o puteți asculta aici.

Hrană: această chakră are legatură mai mult cu postul și detoxifierea, decât cu mâncarea; apa pură.

Proprietati: ne conectează cu planurile superioare, eliberarea de tipare limitative, ne aduce extaz, fericire, prezență.

Imagerie: împământarea și orice exercițiu de mindfulness care să ne aducă în prezent. Vizualizarea unei lumini albe, pure ce coboară din cer, intră în corpul tău prin Chakra Coroană, scăldându-ți capul și mișcându-se în josul coloanei vertebrale. Știi că această Lumină este conexiunea ta cu Universul. Simți cum îți trezește Chakra Coroană, ca o floare de lotus care își deschide petalele.

Afirmații: Sunt conectat cu puterea mea superioară! Sunt una cu divinul! Puterea Universului curge prin mine! Sunt martor al lumii divine din fiecare ființă! Am credința că sunt o ființă divină!

HA! HA! VALORI?!

”Nu devii iluminat închipuindu-ți imagini de lumină, ci conștientizând întunericul” – Carl Jung

Prea mult am început ‘să plecăm în Înalt’ și am uitat cum este să trăim cu adevărat pe Pământ, Aici și Acum! Așa că îți propun un exercițiu pe care, poate, l-ai mai făcut de multe ori și… i-a mai venit timpul.

A vorbi despre valori este ca și cum am vorbi despre leadership: “dada, așa este, sunt importante, știm despre ele, am auzit povestea asta de zeci de ori!”

Ceea ce este interesant este faptul că puțini dintre noi își știu valorile și, mai puțini, traiesc conform lor. Am avut clienți trecuți de 40 de ani care nu făcuseră niciodată un exercițiu de conștientizare a valorilor…

O valoare este un obiect psihic și neapărat pozitiv. Vine din latinescul ‘valorem’ care înseamnă putere – inclusiv morală – și curaj. Așadar valorile reprezintă puterea noastră interioară, cea care ne dă curaj să mergem mai departe, cea care ne motivează!

Te invit, dacă nu ai mai făcut acest exercițiu de mult, să iei o listă cu valori, să alegi 10, apoi să elimini 5, apoi încă 2 și… cele 3 valori rămase sunt cele care te motivează acum! În mintea ta ele sigur sunt așezate într-o ierarhie, așa că așază-le și tu pe un podium 😊

Ce pot să îți spun legat de aceste valori este că tu, în acest moment, nu trăiești 100% conform lor, ci tinzi către ele. Altfel, nu ai fi ales aceste valori pentru că ele deja ți-au devenit o a doua natură și nu ar exista o nevoie de conștientizare, de ieșit la suprafață. Așadar, conștientizarea propriilor valori din acest moment este un bun exercițiu de auto-motivare!

Și, foarte sincer fiind acum cu tine însuți: Cât la sută din fiecare pui în practică în viața de zi cu zi? Mi-ar plăcea să aflu răspunsurile voastre!

Exercițiu de stimulare a Timusului/ Glanda Fericirii

Rămăsese din articolul precedent să revin cu un alt exercițiu de stimulare a Timusului.

Acest exercițiu duce la echilibrarea energetica a corpului și la o mai bună conexiune între noi și corpul nostru.

Când facem exerciții fizice, corpul se mișcă atât fizic cât și energetic. Acest exercițiu se face la nivel energetic și constă în a mișca energia prin corpul nostru.

Ceea ce avem de făcut este să tragem, prin intenție, energie prin palme din Univers în piept , unde este această glandă timus și apoi să o trimitem în jos, prin picioare, în pământ . Apoi ne putem imagina că energia din pamant intră în corpul nostru prin picioare si urcă până la piept, la timus și apoi iese prin palmele mâinilor.

Acum tragem energie prin vârful capului, prin timus, prin corp și prin picioare până în pământ și în sens invers din pământ tragem energie prin picioare, prin corp, prin timus și iese apoi prin cap.

După ce am reușit să facem aceste circuite energetice, prin intentie, tot ce avem de făcut este sa cerem acestor 4 circuite de energie să ruleze simultan. Ne putem imagina cum rulează, iar tot ce mai avem de spus este EXERCITIUL TIMUSULUI PORNEȘTE!

Cand conducem, lenevim sau când percepem că avem o energie stagnantă în corp, ne putem pune mâna pe piept în dreptul timusului și cerem să ruleze. Vizualizăm acele 4 fluxuri de energie rulând.

Exersați mai întâi cu fiecare flux, până îl simțiți bine, iar apoi le puteți exersa pe amândouă!

Sănătate și… fericire!

(Sursa: Dr. Andrew Gardella)

Timusul – glanda fericirii

Postarea de față mi-a venit în minte în momentul în care am început să recitesc ‘Putere versus Forță’ de David R. Hawkins. Făcând referire la testările kinesiologice, autorul atrage atenția că pot exista rezultate eronate cauzate de stres și de slaba funcționare a timusului. Ea constituie punctul de control central al sistemului energetic de acupunctură al corpului, iar atunci când energia sa este foarte scăzută, rezultatele testelor sunt imprevizibile.

Timusului, din păcate, i se dă puțină importanță. Ce știm despre această glandă, din timpul școlii, este faptul că este foarte dezvoltată la nou-născuţi şi la copii, inclusiv la vârsta adolescenţei, când atinge punctul maxim al dezvoltării sale, dar, după această perioadă, activitatea acesteia tinde să se diminueze, fiind primul organ din corp care îmbătrâneşte. Ce am învățat eu pe atunci este și că ea dispare cu timpul; lucru extrem de neadevărat.

Timusul este numit şi “glanda fericirii” sau “energia vieţii”, pentru că vechii greci îl considerau sursa “energiei vitale”, organul care armonizează corpul, sufletul şi spiritul, responsabil cu echilibrul emoţional, care influenţează major sănătatea organismului, neutralizează energiile negative din jurul nostru, crește capacitatea de empatie, de a iubi, de a ierta, şi care, stimulat, ajută la eliminarea stărilor de oboseală, stres, proastă dispoziţie si la combaterea multor boli.

Denumirea acestei glande vine din grecescul “thymus”/ “thumos”, care înseamnă “suflu vital”. O altă etimologie a denumirii acestei glande este pusă în legătură cu numele ştiinţific al cimbrului – Thymus vulgaris – dată fiind asemănarea, ca formă, cu această plantă. Pe de altă parte, cum nimic nu este întâmplător, beneficiile cimbrului, și mai ales ale uleiului esențial de cimbru, se pare ca au mare legătură cu beneficiile timusului asupra organismului.

Din punct de vedere ştiinţific timusul asigură buna funcţionare a sistemului imunitar, are rol esenţial în homeostază (menţinerea în echilibru a constantelor fiziologice), în maturizarea celulelor T (numite aşa, de la timus, locul în care se maturizează), celule care asigură imunitatea celulară, distrugând celulele infectate sau canceroase, în producerea hormonului de creştere la copii, este principalul “donator” de celule pentru sistemul limfatic, aşa cum este măduva osoasă pentru sistemul cardiovascular.

Timusul stochează energie în organismul nostru şi o reglează atunci când intervine o perturbare. Este o punte între creier şi corp şi ajută la echilibrul emoţional. Este important să ştim că, în condiţii de stres prelungit, glanda devine mai mică şi durata de viaţă a acestei glande se micşorează.

Timusul este extrem de receptiv la sentimentele pozitive – fericire, bucurie, iubire, generozitate recunoștință etc. – şi aceste stări îl ajută să se dezvolte, să nu-şi piardă volumul şi să ne apere. Se creează o relaţie de reciprocitate între felul în care gândim şi simţim şi ajutorul pe care timusul îl poate da organismului. În acest sens, pe lângă importanţa de a ne menţine constant o bună stare de spirit, există şi câteva metode de stimulare a acestei glande.

Timusul este localizat retrosternal, exact ca în imaginea alăturată. Daca ne palpăm în zona respectivă, îl vom identifica. În locul respectiv se tapotează cu două degete timp de aproximativ 20 – 30 de secunde, în timp ce respiram adânc. Ideal ar fi ca în acele momente să ne gândim la lucruri pozitive, care ne fac o reală plăcere.

O altă metodă este să masăm uşor zona, vreme de 15 minute (când citim, de exemplu, sau înainte de culcare). Când tapotăm sau masăm este necesar să inspirăm şi sa expirăm adânc.

Cu acelaşi efect putem, în loc de tapotare/masaj, să lovim uşor, cu pumnul, în zona respectivă, în mod ritmic, de mai multe ori în timp ce zâmbim și ne gândim la cineva pe care îl iubim cu adevărat sau la ceva pentru care suntem recunoscători din toată inima. La fiecare apăsare este de preferat să spunem ha-ha-ha. (Toate aceste tehnici au fost descoperite de dr. John Diamond și au fost numite de către el ‘palparea glandei timus’.)

Atunci când punctul fericirii este activat, vom simţi furnicături în tot corpul şi, în plus, vom avea conştiinţa unei stări de fericire deplină. În funcţie de persoană, aceste senzatii pot să nu apară imediat. Cu timpul, însă, prin exerciţiu zilnic sau chiar de mai multe ori pe zi, aceste senzaţii se vor instala aproape instantaneu.

Putem exersa aceste tehnici ori de câte ori simtim supărare, gol interior, panică, anxietate, stress sau orice alta emoție nebenefică nouă. În scurt timp, vom reuşi, și în acest fel, să ne regăsim echilibrul.

În postarea următoare vă voi prezenta un alt exercițiu de activare al timusului, prin respirație.

Despre plămâni… în pandemie

Spuneam într-un articol trecut care este semnificația metafizică a fiecărui organ al corpului. Plămânii reprezintă nevoia de spațiu, de autonomie.

Prin activitatea plămânilor viața circulă prin noi. Aceștia sunt filtrele de aer ale întregului corp. Inhalăm viața si o returnam Universului. Prin plămâni conștientizăm fiecare că EU EXIST! Aceștia reprezintă capacitatea noastră de a dărâma toate zidurile pe care le-am ridicat noi înșine sau le-a impus societatea, precum și abilitatea noastră de adaptare.

Afecțiunile plămânilor indica faptul că trăim o frică foarte puternică legată de faptul că ne vom sufoca și vom muri. Este ca și cum scopul vieții noastre a fost distrus. Ne este frică să facem față vieții.

Putem avea impresia că ne-am pierdut teritoriul sau îl vom pierde, ceea ce ne dă sentimentul de a fi blocați. Dacă îl pierdem este ca și cum am muri, nu mai suntem buni de nimic. Avem impresia ca ne pierdem pe noi înșine…

Tristețea, de asemenea, ne slăbește plămânii. Dacă avem o durere sau o dificultate respiratorie, este necesar să ne întrebăm dacă ne simțim sufocați în viața noastră.

Te simți limitat sau ai impresia că nu meriți să fii fericit?

Vrei să ‘urli cât te țin plămânii, din cauza disperării?

Te simți cu adevărat independent?

Te simți neputincios?

Iată câteva întrebări pe care, daca ni le tot adresăm în mintea noastră, este momentul să ne întoarcem la conexiunea cu CINE SUNT CU ADEVARAT, la conexiunea cu Sinele Superior/ Prezența EU SUNT, la conexiunea cu divinitatea din noi!

Și, ne putem spune: ‘Am dreptul de a avea un teritoriu al meu, un loc doar al meu, personal și care să nu mai fie al nimănui, așa cum toți ceilalți au un loc al lor. Astfel îmi voi găsi armonia și liniștea ce mă vor împlini pe deplin. Îmi recapăt puterea care îmi aparține și respir viața cu toată puterea plămânilor mei!’

(prelucrare dupa Marele Dicționar al Bolilor și Afecțiunilor – Jacques Martel)

Alergia – cauzele subtile ale îmbolnăvirii

Alergia este răspunsul exagerat al sistemului imunitar la un factor exterior/ alergen. În cazul în care suntem alergici, substanța alergenă nu produce reacții la majoritatea oamenilor, însă sistemul nostru imunitar o consideră periculoasă. Acest răspuns, rezultat dintr-o cauză interioară, este de cele mai multe ori mijlocul prin care corpul nostru ne semnalează faptul că trăim o stare de agresivitate și de ostilitate față de o persoană sau o situație.

Alergia este o formă de apărare; sensibilitatea noastră arătându-ne faptul că exista ceva sau cineva ‘ostil’ față de noi, că există un pericol.

Întrebările pe care este necesar să ni le adresăm sunt: la ce anume sunt alergic? Ce mă deranjează atât de mult? Ce anume provoacă iritația și răspunsul emoțional al corpului meu, încât îmi vine să plâng? Toate aceste manifestări reprezintă răspunsul sistemului nostru emoțional, eliberarea emoțiilor suprimate de către o reacție a corpului nostru. Acesta reacționează la ceva, la un fel de simbol mental, deoarece încearcă să respingă, să ascundă sau să ignore ceva ce îl deranjează. Prin urmare respingem o parte din noi care ne irită. Este ca și cum ar exista ceva ce nu își are locul lângă noi, un inamic, ceva care ne deranjează barierele de protective. Acest inamic ne ia puterea de a face sau de a fi ceva, lucru care ne afectează.

Suntem afectați de puterea celorlalți asupra noastră. Ne simțim amenințați de o frică inconștientă, pe care refuzăm să o exprimăm, evident, tot inconștient. Prin alergie ne separăm de ceea ce este în jurul nostru și trăim tot timpul în stare de alertă, mai mult sau mai puțin conștient.

O altă caracteristică a unei persoane alergice este aceea că are impresia, de multe ori, că nu este suficient de corectă. Poate este necesar să ne întrebăm: oare folosesc alergia pentru a obține iubirea celorlalți?

Este foarte posibil să fim alergici la un lucru pe care mentalul nostru l-a asociat cu o amintire rea și pe care instinctul nostru îl defulează în acel moment. Alergia se referă la trecutul care irită prezentul. Uneori, nu mai dorim să păstrăm anumite evenimente în memorie, iar corpul încearcă să ne amintească ceva ce dorim să uităm. Poate apărea în urma unui eveniment în care ne-am simțit separați de un lucru, un animal sau o persoană. De exemplu, poate fi vorba de o iubire de o vară, ce s-a terminat brusc. (Amintirile voastre din adolescență ce vă spun?!)

Așadar, la baza unei alergii există mereu o emoție de iritare sau frustrare asociată cu un lucru sau o situație, pentru a ne reaminti ceea ce avem de integrat sau de conștientizat.

Este nevoie să ne acceptăm, la nivelul inimii, viața așa cum este ea, inclusiv cu fricile pe care le trăim acum. Avem nevoie de pace interioară și, mai ales, de iubire. Avem nevoie să ne acceptăm și să ne recunoaștem valoarea și să căutăm mai mult în profunzimea lucrurilor și a situațiilor, pentru că nimic nu este întâmplător. Așa, ne vom (re)descoperi bucuria interioară. Acceptându-ne propria frumusețe și toate calitățile noastre divine uitate, vom ajunge sa fim în armonie cu ceilalți, iar frustrarea și, evident, alergia, vor dispărea. În fond, ceea ce se întâmplă în afara noastră, oricât de neplăcut ar fi pentru noi, este ‘acceptat’ de divinitate să se întâmple fix așa.

Întreabă-te care îți sunt calitațile tale divine și cum le pui în practică. Întreabă-te care este rostul tău pe acest pământ și, mai ales, întreabă-te la ce ai închis ochii până acum, în legătură cu tine. Ce nu îți place la tine și tot ascunzi? Pentru ca, sunt sigură că știi, nu putem să fugim, orice am face, de noi înșine.